Tendințe noi în raportarea performanței unei afaceri - raportarea tridimensională: de mediu, socială și de guvernanță corporativă (ESG)

Autori: Conf. univ. dr. Mirela Păunescu, Departamentul de Contabilitate și Audit, ASE București Conf. univ. dr. Mirela Nichita, Departamentul de Contabilitate și Audit, ASE București

INTRODUCERE

Raportarea nefinanciară tridimensională: de mediu, socială și a guvernanței corporative (ESG) este un subiect relativ nou în practica afacerilor. Datorită conștientizării problemelor cu privire la schimbările climatice și provocările de mediu, a inegalitățilior sociale, precum și a presiunii din partea investitorilor, clienților și concurenței, raportarea nefinanciară s-a dezvoltat de la o practică voluntară la una obligatorie care tinde să se standardizeze.

Care sunt motivațiile și beneficiile pentru afaceri atunci când publică rapoarte cu informații despre mediu, aspecte sociale sociale și de guvernanță? Cum influențează aspectele contemporane de „economie verde, circulară” și „zero deșeuri” raportarea performanței afacerilor și cum se poate realiza asigurarea acestor rapoarte?

O nouă raportare a performanței: performanța tridimensională

Dacă în trecut, când se vorbea de performanța unei companii, aspectele financiare, cifrele care arătau profitul sau acumularea de avere, erau primele (și de multe ori singurele) care apăreau în conversație, în ultima perioadă noțiunea de performanță în afaceri a căpatat noi valențe, mai ales după apariția conceptului de dezvoltare sustenabilă. Prin urmare, auzim din ce în ce mai des vorbindu-se de rapoarte nefinanciare (sau de tipul ESG[1]) și despre performanțele unei afaceri în domeniul mediului, social sau al guvernanței corporative.

Deși nu există o definiție universală a „dezvoltării sustenabile”, de multe ori se face referire la conceptul utilizat în Raportul Brundtland al ONU (1987)[2] și anume „asigurarea nevoilor prezente fără a compromite asigurarea nevoilor generațiilor viitoare”, ONU fiind prima organizație care a inițiat dezbatarea privind conectarea activității companiilor cu problemele majore de politică socială sau de protrejare a mediului[3]. Potrivit aceluiași raport, este datoria noastră, a tuturor, să asigurăm această dezvoltare sustenabilă; afacerile au și ele un rol important de jucat, atât în ceea ce privește modul sustenabil în care trebuie să acționeze, cât și privind raportarea pe care trebuie să o realizeze pentru transparentiza modul în care au performat. Companiile pot alege obiective ESG importante pentru ele și pe care să le integreze în strategia lor, iar rapoartele ESG pot fi folosite pentru a le ajuta la atingerea acestora (Movileanu și Angheluță, 2021).

Raportarea tridimensională ESG este o raportare nefinanciară, deocamdată fără un model standardizat, flexibilă, invitând la creativitate și originalitate în prezentarea informațiilor, nu de puține ori activând ca un instrument de management de impresie (Diouf și Boiral, 2017).

Atitudinea consumatorilor, investitorilor sau angajaților ar putea fi considerată un factor decisiv care poate activa strategia de raportare tridimensională (ESG) pentru că:

92% dintre consumatori au mai multă încredere într-o companie care sprijină problemele sociale sau de mediu;
este probabil ca 88% dintre consumatori să fie mai loiali unor astfel de companii[4];
68% dintre investitori au integrat raportarea tridimenională (ESG) în procesul decizional de investiții[5] și vor vota din ce în ce mai mult împotriva organizațiilor care nu reușesc să abordeze problema în mod adecvat.

Un studiu recent (Papadopoulos et al., 2020) confirmă suportul investitorilor în publicarea de rapoarte cu informații despre performanța nefinanciară: de mediu, socială și guvernanță.

În prezent, raportarea tridimensională este liminară, aflându-se într-un proces de acomodare, neexistând un referențial unanim acceptat. Unul dintre organismele profesionale care au publicat ghiduri privind informaţiile ce ar trebui prezentate în rapoartele nefinanciare este Global Reporting Initiative (GRI[6]), care recomandă publicarea valorii create pe baza unui set de indicatori organizați pe cele trei dimensiuni: economică, socială şi de guvernanță, la care se alătură alte aspecte nefinanciare. Se constată că celelalte referențiale ale raportării tridimensionale ESG (SASB[7], SDG[8], UNGC[9]) tind spre convergență, iar un sistem sofisticat este în curs de dezvoltare. Organismele profesionale (ACCA, CIMA, IFAC) și companiile de servicii profesionale relevante (Deloitte, EY, KPMG, PwC) publică în mod constant numeroase studii care investighează evoluția raportării tridimensionale ESG, sectoarele de activitate înclinate spre acest tip de raportare, percepția acesteia în rândul părților intesate (en. stakeholders), dacă răspunde cerințelor părților interesate, etc. Acest dinamism ilustrează interesul crescut pentru raportarea pe cei trei piloni, atât din partea publicului, cât și din partea celor implicați în raportare.

La nivelul Uniunii Europene, raportarea nefinanciară tridimensională este formalizată prin Directiva 94/2014 (EU Directive 2014/95), transpusă și în legislația românească. Astfel, companiile care au peste 500 de salariați trebuie să publice, fie ca parte a raportului administratorilor, fie separat, aspecte legate de:

protejarea mediului înconjurător;
responsabilitatea socială şi tratamentul angajaţilor;
respectarea drepturilor omului;
anticorupție;
diversitatea în consiliile de administraţie ale entităţilor.

În plus, Regulamentul (UE) 2020/852 aplicabil pentru raportările financiare aferente exercițiului financiar 2021 solicită acestor societăți comerciale să includă în declarația nefinanciară informații cu privire la modul și măsura în care activitățile companiei sunt asociate cu activități economice care se califică drept durabile din punctul de vedere al mediului. Societățile trebuie să aibă în vedere o serie de indicatori precum proporția din cifra de afaceri, din cheltuielile de capital și din cheltuielile de exploatare legate de vânzări, active sau procese asociate cu activități economice care se califică drept durabile din punct de vedere al mediului. Concret, societățile în cauză trebuie să facă o analiză a rezultatelor care provin din activități eligibile (cu alte cuvinte din activități care contribuie în mod substanțial la unul sau mai multe dintre obiectivele de mediu și care nu aduc un prejudiciu semnificativ vreunuia dintre acestea), conform taxonomiei europene.

Un studiu recent, care analizează calitatea raportării nefinanciare a companiilor românești cotate pe piața financiară locală (Bursa de Valori București) pune în evidență faptul că în România se înregistrează un progres lent, dar constant al raportării tridimensionale ESG și al prezentării (en. disclosure) indicatorilor de sustenabilitate non-financiară (Beleneși et al., 2021).

Sursa: Beleneși et al., 2021

Cum afectează raportarea tridimensională ESG afacerea mea?

Chiar și pentru afacerile cu mai puțin de 500 de angajați aspectele privind ESG sunt relevante, chiar pe termen scurt, până la scăderea plafoanelor de către Comisia Europeană, din cel puțin următoarele motive, prezentate mai jos:

Dezvoltarea sustenabilă este importantă pentru întreprinderile mici și mijlocii pentru a-și asigura viabilitatea pe termen lung, obiectiv uneori mai dificil de atins decât în cazul unei companii mari.

Dezvoltarea durabilă poate avea efecte pozitive multiple, cum ar fi îmbunătățirea brandului afacerii, reducerea costurilor de operare, diversificarea serviciilor și a clienților precum și atragerea de parteneri interesați în colaborarea cu o afacere sustenabilă (de la salariați, la clienți sau furnizori)

Accesul la capital. Trăim în vremuri în care piețele financiare și de capital sunt încurajate să finanțeze sau să investească în afaceri sustenabile. Din perspectiva unei afaceri mici, aceasta înseamnă două lucruri: o preocupare către activități sustenabile care îi pot facilita accesul la finanțare, precum și o preocupare de a avea un sistem organizat de raportare a informațiilor pentru ESG.

Companiile cu cerințe de raportare ESG sau cele preocupate de aspectele de sustenabilitate se vor asigura și in cee ace privește colaboratorii lor. Cu alte cuvinte, chiar în lipsa obligației de a comunica, există posibilitatea ca anumite cerințe privind implicarea în activități sustenabile să fie aplicabile sau ca informații despre măsura în care afacerea dumneavoastră este sustenabilă să trebuiasă a fi disponibile.

Acestea sunt doar câteva dintre argumentele strict legate de afacere care ar trebui să motiveze inclusiv întreprinderile mici și mijlocii să încerce să devină cât mai sustenabile și să își organizeze sistemele informaționale astfel încât să permit o raportare cât mai coerentă și corectă a informațiilor nefinanciare. Altfel spus, prin dovedirea angajamentului pentru afaceri sustenabile si prin posibilitatea furnizării de informații care dovedesc acest lucru, există posibilitatea atragerii unor noi parteneri comerciali și a obținerii de profit.

Nevoia de asigurare în raportarea tridimensională ESG

De ce avem nevoie de asigurare independentă externă în ceea ce privește raportarea tridimensională ESG? Răspunsul este simplu: așa cum este nevoie de asigurare oferită în legătură cu situațiile financiare raportate de societăți, așa este nevoie de asigurare pentru rapoartele nefinanciare. Poate chiar mai multă nevoie dacă ne gândim că în această perioadă standardele de raportare financiară au vechime și sunt consacrate (ducând, de cele mai multe ori la informații obiective, cuantificabile și verificabile), pe când standardele de rapoartare integrate sau nefinanciară încă sunt în plin process de maturizare și au cu caracter mai puțin cantitativ/ financiar decât cele enunțate anterior.

Asigurarea (oferită de un profesionist independent și competent) sporește credibilitatea informațiilor raportate referitoare la mediu, aspecte sociale sau de guvernanță. Credibilitatea crescută a acestor informații ajută la satisfacerea cererii tot mai mare de informații relevante despre performanța nefinanciară.

Asigurarea oferită pe baza rapoartelor ESG are câteva particularități față de asigurarea oferită în legătură cu situațiile financiare ale unei societăți. Astfel, cea mai cunoscută formă de asigurare este auditul situațiilor financiare, misiune ce poate fi asumată doar de un auditor certificat. Auditul situațiilor financiare se desfășoară în conformitate cu Standardele Internaționale de Audit, emise de IAASB[10], comitet în cadrul organizației profesionale a profesioniștilor contabili – IFAC[11] (organizația globală a profesiei contabile).

Auditorul trebuie să fie independent față de clientul de audit, cerință ce aduce un plus de asigurare pentru utilizatorii interesați în situațiile financiare. Mai mult, pentru anumite societăți (fie ele de interes public sau pur și simplu mari), auditarea situațiilor financiare este obligatorie. În cazul rapoartelor ESG, misiunile de asigurare comportă diferențe semnificative față de cele de audit. Poate una dintre cele mai importante este aceea că, la acest moment, nu există o obligație legală de a însoți rapoartele nefinanciare de un raport de asigurare. Cu toate acestea, sunt anumite entități care o fac. În plus, chiar dacă profesionistul contabil are o poziție favorită în ceea ce privește persoana care ar putea să își asume un astfel de raport de asigurare (poziție favorită prin prisma cerințelor de respectare a unui Cod etic, a cunoștințelor profesionale acumulate precum și a sistemelor și control gândite să asigure o calitate crescută a serviciilor prestate), un raport de asigurare întocmit pe baza rapoartelor nefinanciare poate fi asumat și de o altă persoană, nu de un profesionist contabil.

Ultima diferență enumerată în acest material este aceea că misiunile de asigurare pe baza rapoartelor ESG se pot desfășura fie în conformitate cu prevederile unor standarde de asigurare distincte emise de IAASB, fie în conformitate cu prevederilor altor standarde de asigurare emise de diverse organisme internaționale, recunoscute la nivel larg.

Misiunile de asigurare[12] pe rapoartele ESG pot fi grupate în funcție de nivelul de asigurare oferit în două categorii: asigurare limitată și asigurare rezonabilă.

Deși ambele misiuni oferă un nivel înalt de asigurare, care crește semnificativ încrederea utilizatorilor în rapoartele ESG, misiunea de asigurare rezonabilă oferă un nivel mai înalt de asigurare (nu absolut, dar mai ridicat decât nivelul limitat). Cele două tipuri de misiuni se deosebesc în principal în ceea ce privește eforturile realizate de furnizorul de servicii de asigurare pentru a prezenta concluzia sa în raport (procedurile aplicate și probele colectate sunt mai numeroase în cadrul unei misiuni de asigurare rezonabilă, de unde și nivelul mai crescut de asigurare oferit).

Alegerea între cele două tipuri de misiuni depinde de cerințele beneficiarului (responsabil pentru publicarea rapoartelor ESG), de informațiile existente precum și de raportul cost-beneficii.

Statusul curent

În anul 2021, IFAC împreună cu AICPA[13] (organizația americană a profesioniștilor contabili) au publicat un studiu comparativ conceput pentru a înțelege practicile actuale de piață pentru asigurarea informațiilor privind mediul, sociale și privind guvernanța (ESG), la nivel mondial. Astfel, au fost analizate 1.400 de companii (cu cele mai mari capitalizări bursiere din martie 2021) din 22 de jurisdicții. Studiul a arătat că, pe termen scurt, peste 90% din companiile analizate raportează informații ESG; dintre acestea, puțin peste 50% sunt însoțite de un raport de asigurare semnat de o firmă de audit sau o o firmă afiliată acestora.

Sursa: The State of Play in Sustainability Assurance, IFAC (June 2021)[14]

Prezent și viitor al misiunilor de asigurare pe baza rapoartelor ESG

Dacă în prezent, în România, societățile ce au peste 500 de angajați trebuie să publice informații nefinanciare și auditorii companiei trebuie să verifice dacă s-a furnizat declaraţia nefinanciară sau raportul separate, fără a avea obligația de a oferi asigurare în legătură cu conținutul acestui raport, foarte probabil că în viitor vom vedea schimbări semnificative.

Astfel, la nivel european, Comisia Europeană a adoptat o nouă Directivă în ceea ce privește raportarea de către întreprinderi de informații privind sustenabilitatea (CSRD[15]). Prin această directivă se introduce și o obligație privind existența unui raport de asigurare limitată cu privire la informațiile referitoare la sustenabilitate. Intențiile de viitor sunt în sensul de a se trece la asigurarea rezonabilă. Scopul acestor misiuni de asigurare ar fi, așa cum am menționat, creșterea încrederii utilizatorilor în informațiile privind ESG.

În încheiere

Companiile receptive la tendințele contemporane și care raportează aspectele de mediu, sociale și de guvernanță corporativă au potențialul de a crește valoarea pentru acționari prin gestionarea adecvată a riscurile, anticipând acțiunile de reglementare sau accesând noi piețe, contribuind în același timp la dezvoltarea durabilă a societăților în care își desfășoară activitatea și la asigurarea armoniei între exploatarea resurselor, direcția investițiilor și schimbările tehnologice și instituționale. În plus, aceste rapoarte cu informații despre mediu, sociale și de guvernanță pot avea un impact puternic asupra reputației lor, o parte din ce în ce mai importantă a valorii unei afaceri.

Referințe:

Beleneși, M., Bogdan, V. & Popa, D.N. (2021). Disclosure Dynamics and Non-Financial Reporting Analysis. The Case of Romanian Listed Companies. Sustainability, 13, 4732. https://doi.org/10.3390/ su13094732

Diouf, D. & Boiral, O. (2017). The quality of sustainability reports and impression management: A stakeholder perspective, Accounting, Auditing & Accountability Journal, vol. 30, no. 3, pp. 643-667

IIRC (2015). Materiality in Guidance for the preparation of integrated reports, International Integrated Reporting Council, available online:

https://integratedreporting.org/wpcontent/uploads/2015/11/1315_MaterialityinIR_Doc_4a_Interactive.pdf

KPMG (2014). A New Vision of Value: Connecting corporate and societal value creation, KPMG, available online: https://assets.kpmg.com/content/dam/kpmg/pdf/2014/11/A-New-Vision-ofValue.pdf

Movileanu, M. & Angheluță, C. (2021). Strategia de sustenabilitate și importanța raportării ESG: Unde se află companiile din România, https://blog.pwc.ro/2021/09/20/strategia-de-sustenabilitate-si-importanta-raportarii-esg-unde-se-afla-companiile-din-romania/

Papadopoulos, K. (FTI Consulting), Araujo, R. & Toms, S. (2020). ESG Drivers and the COVID-19 Catalyst,

available online https://corpgov.law.harvard.edu/2020/12/27/esg-drivers-and-the-covid-19-catalyst/

[1]ESG: environmental, social, governance

[2]Report of the World Commission on Environment and Development: Our Common Future; ONU, 1987

[3]https://sdgs.un.org/2030agenda

[4]Cone Communications Employee Engagement Study and CSR Study

[5]State Street Global Advisors’ ESG Institutional Investor Survey

[6]În 2021 a fuzionat cu SASB și a devenit Value Reporting Foundation

[7]Sustainability Accounting Standards Board (RO: Consiliul pentru standarde de contabilitate pentru dezvoltare durabilă)

[8]Sustainable Development Goals (RO: Obiective de dezvoltare durabilă)

[9]United Nations Global Compact (RO: Pactul Global al Organizației Națiunilor Unite)

[10] https://www.iaasb.org/about-iaasb