ABOUT

• Timp de 20 de ani a fost în top managementul unor companii multinaționale și, pentru că ajunsese la cea mai înaltă poziție din România în industria ei, Loredana Butnaru ia în urmă cu un an o decizie curajoasă: se rupe de viața și poziția ei social de top, face cursuri de cofetar și își deschide propria cofetărie.
• Traseul a fost unul plin de dramă: dintr-o poziție în care avea echipe de manageri care preluau din sarcinile ei, s-a trezit că trebuie să facă totul de una singură și că antreprenoriatul nu e chiar ceea ce pare din afară.
• Vă invităm să citiți o poveste incredibilă despre curaj, perseverență și pasiune în compania Loredanei Butnaru.

INTERVIEW

Povestea Loredanei Butnaru pare ruptă din filmele americane. După o carieră de peste 20 de ani în poziții de top management în companii internaționale, Loredana a pornit de la zero în antreprenoriat, într-un domeniu complet diferit de ceea ce făsuse până atunci. Astfel, din poziția de director general al unei companii multinaționale de top, Loredana Butnaru a devenit cofetar și owner de cofetărie.

Chiar dacă în mod normal, interviurile Bucharest Business School Review sunt ghidate și cuprind întrebări standard adresate de către reporter, în acest caz, lăsăm povestea Loredanei Butnaru să curgă fără o intervenție majoră din partea editorilor. Și aceasta pentru că povestea, așa cum a fost spusă de ea are atât dramatismul, realismul dar partea inspirațională pe care cititorii noștri o vor aprecia.

Loredana Butnaru: Cred că această decizie (nebunie cum ar numi-o mulți) de a lăsa o carieră în urmă, o poziție socială și un confort financiar, o industrie în care am activat și evoluat două decenii, pentru a începe o meserie nouă și a deveni în același timp antreprenor, vine de la modul meu de a privi viața. Mi-a plăcut întotdeauna adrenalina, mi-a plăcut să învăț și mi-au plăcut provocările. Când am început să nu mai am provocari, indiferent de locul în care eram, a trebuit să fac o schimbare. Nu sunt o persoană nestatornică, am stat 8 ani în compania de la care am plecat din poziția de Director General, o companie extraordinară de la care la un moment dat mă gândeam că aș putea să mă pensionez, îmi placea ceea ce făceam, însa era punctul maxim în care puteam ajunge. Pentru mine, în acel moment, o avansare însemna doar o poziție în afara țării, eu nedorind să plec, ținând cont că am lucrat ca expat în Londra timp de 3 ani și m-am întors pentru că mie îmi place România, cu bune și cu rele. Recunosc, îmi iubesc mult țara și nu mi-am dorit să mai plec, deși mi s-au oferit variante în acest sens.

Decizia de a deveni antreprenor

Înainte de a lua decizia de a deveni antreprenor, cântărind situațiile și scenariile, riscurile implicite și destul de mari, mai ales în această perioadă incerta și extrem de provocatoare din punct de vedere economic, mi-am urmat instinctul și mi-am spus că ar fi păcat să-mi traiesc viața doar ca angajat, chiar și în pozitie de top management, fără ca macar să fi încercat și cealaltă parte a vieții profesioanale, antreprenoriatul. Întotdeauna, din afară, lucrurile par altfel decât atunci când le traiești. M-am gândit că viata nu este chiar așa de lungă – eu cred că mă aflu cam pe la mijlocul ei – și ar trebui să-mi urmez una dintre pasiuni, să încerc să o transform în business și să încerc și antreprenoriatul. Deci, iată-mă aici, antreprenor și cofetar la Maravel Top Sweets.

”MBA-ul mi-a schimbat viața și parcursul profesional”

Am studiat foarte mult despre management leadership, business. Am urmat programul MBA Romano-Canadian pe care l-am absolvit în 2006. Am spus în multe interviuri și spun mereu că acest program mi-a schimbat viața și parcursul profesional. Fără MBA, iar aici nu vorbesc despre diplomă, ci despre ceea ce am învățat și experimentat în acei 2 ani, nu aș fi fost astăzi aici și nu aș fi avut parcursul profesional de până acum. Nu au fost singurele studii de master în management, am continuat la London Business School și la alte universități din Germania, însă pentru mine, MBA-ul a fost esențial.

Antreprenoriatul nu a fost așa cum mă așteptam să fie. Revenind la decizia de a deveni antreprenor, știam că am atât de multă experiență în conducerea companiilor, aveam studii în universități și țări diferite și m-am gândit ca nu va fi atât de greu. Ei bine, m-am supraapreciat sau am subevaluat dimensiunea “spectacolului”. Mi-am facut un plan de care m-am ținut, cel puțin până acum, m-am înarmat cu mult curaj, răbdare și perseverență și iată că a trecut exact un an de când am luat decizia noului drum, acela de a fi Pastry Chef și antreprenor și au trecut deja cinci luni de când compania este operațională. Încă învăț, experimentez , testez. Încă jonglez între online versus offline, momentan le fac pe ambele. Sunt atât de multe lucruri de făcut, de îmbunătățit, ca în orice început. Trebuie să recunosc că nu a fost chiar așa cum mă așteptam să fie, să jonglez cu toate, fără o echipa în spate, fără resursele unei companii mari, fără brand awareness, fără poziția socială cu care eram obișnuită și într-o industrie total nouă. Am început efectiv de la zero, ca un elev/student care întâi învață. Mereu am considerat că studiul este baza în orice am vrea să facem. Pasiunea trebuia să aibă o bază și așa am urmat cursuri de Cofetar Premium la una dintre cele mai bune școli din domeniu, școală care are colaborari cu trainer-Pastry Chef de renume din afară, dar și din țară, timp de 3-4 luni, am dat examen și apoi au urmat trei luni de practică la un laborator de cofetarie din București. Am trăit experiențe incredibile în noua mea viață așa cum îmi place să spun, am întâlnit alt gen de oameni, am văzut viața dintr-o altă perspectivă și cu alți ochi, într-un alt domeniu. În tot acest timp, am înființat compania, am căutat spațiu pentru laborator și am făcut achiziția de echipamente. Era pentru mine totul nou, mergeam înainte motivată de pasiunea de a face prăjituri și a oferi zâmbete, iar drumul nu a fost ușor și nu este nici acum. Industria alimentară este diferită, sunt necesare o mulțime de procese, proceduri, contracte, autorizații despre care am tot învățat, nefiind obisnuită cu ele din domeniul în care activasem și totusi sunt foarte bucuroasă că m-am ținut de plan. Îmi planificasem deschiderea laboratorului la aproximativ 6 luni de la decizia de schimbare și așa s-a și întâmplat, am primit autorizațiile în septembrie 2022, iar la 1 octombrie am deschis oficial.

Ce a fost cel mai greu

Sigur, cred că v-ați întreba ce a fost cel mai greu. Cred că pentru mine, fiind obișnuită să lucrez în echipă, cel mai greu a fost să fie necesar să fac singură tot procesul de business: dotarea laboratorului, fluxurile, aprovizionare, producție, marketing, vânzare, etc. De la o echipa de manageri, acum trebuia să mă descurc aproape singură. Am învățat atât de multe în acest an, am experimentat un alt mod de viață și cred că în viață, cel mai mare câștig pe care îl avem sunt experiențele prin care trecem, pe care noi le provocam.

Reporter: Povestea ta are de toate în ea. Este atât inspirațională, însă are și o doză de dramă, ceea ce o face și mai fascinantă. Ai putea recomanda câteva cărți care pe tine te-au inspirat

Loredana Butnaru: Îmi place să învăț și să citesc, iar până la pasiunea pentru cofetărie am fost (sunt în continuare) pasionată de leadership. Am căutat să învăț de la cei mai buni și consider, pentru mine, ca și carte de căpătâi, ”Straight from the Guts” scrisă de John Welch. Am citit cam tot ce a scris el și fiecare carte m-a învățat câte ceva. Am rămas din cartea aceasta cu un citat care îmi ghidează viața profesională și nu numai, încă de acum aproximativ 15 ani când am citit pentru prima data cartea: “Fix it, change it or leave it.” ”Good to great”, James C. Collins – este o carte ușoară, dar un must read pentru manageri, lideri, la fel ca si ”7 habits of highly effective people”. Pot părea simple, dar sunt extrem de utile și interesante.

Nu știu dacă titlurile de mai jos sunt neaparat de citit pentru profesioniști, însă mie mi-au plăcut extrem de mult.

• The art of happiness – Dalai Lama
• Screw it, let do it– Richard Branson

Mulțumim și succes în antreprenoriat!