Având în vedere actualele schimbări ce modelează lumea într-o manieră care pare de necontrolat, investiția în educație este nu doar o prioritate, ci și o necesitate. Participarea la un MBA în educație și leadership reprezintă un angajament strategic pentru dezvoltarea personală și profesională, cu impact direct asupra societății și a cultivării unui leadership autentic. Programul MBA în Economia Educației și Leadership din cadrul ASE dorește a marca un nou capitol în formarea liderilor educaționali, adresându-se atât decidenților și managerilor din educație din sistemul public și privat, precum și profesioniștilor interesați de o abordare aplicată a relațiilor dintre educație și economie.

Programul MBA în Economia Educației și Leadership (EEL) reprezintă o premieră națională și este, totodată, primul program de acest fel din sud-estul Europei dedicat pregătirii profesioniștilor care modelează sistemul educațional.

Programul MBA EEL se adresează unui public extins și divers, format din: decidenți din Ministerele Educației, Economiei, Finanțelor, Apărării și alte sectoare guvernamentale relevante, experți în educație, profesori universitari, inspectori școlari, primari, directori de școală, ONG-uri și sectorul privat interesați de reformarea sistemului educațional.

Printre beneficiile oferite cursanților se numără: dezvoltarea profesională, formarea interdisciplinară, dobândirea de competențe avansate de leadership și management, precum și oportunitatea de a lucra la un proiect final aplicat pe nevoile reale ale sistemului educațional românesc.

Într-o economie, performanțele forței de munca depind de corelarea ofertelor de educaţie şi formarea profesională iniţială cu cerinţele pieţei muncii.

În ultima perioadă se constată că există o ruptură între sistemul educaţional şi piaţa muncii. 

O soluție ar putea fi creșterea colaborării dintre mediul economic și cel educațional și realizarea de consorții și parteneriate strategice.

Internaționalizarea educației, un fenomen global în evoluție, afectează toți actorii implicați în formare și educație în întreaga societate actuală, unde cercetarea științifică și nevoia de a valorifica cele mai bune practici și know-how duc la depășirea granițelor geografice pentru a dezvolta parteneriate multinaționale. “Internaționalizarea învățământului superior a suferit schimbări semnificative în scenariul actual” (Wadhwa, ). 

Pentru a susține acest fenomen, au fost lansate o serie de programe europene și internaționale pentru a stimula dezvoltarea optimă a parteneriatelor între instituții în domeniul formării educaționale, pentru a încuraja schimbul de experiență, pentru a instrui tineri și adulți, pentru a dezvolta proiecte de interes comun și pentru a transfera cunoștințe și inovare. 

Internaționalizarea învățământului superior este un proces în evoluție rapidă, atât ca actor activ, cât și ca subiect afectat de noile realități ale globalizării și de vremurile destul de turbulente cu care se confruntă învățământul superior 

În ultimul timp, se acordă o atenție deosebită creșterii capitalului uman, atât în ceea ce privește formarea educațională, cât și profesională a angajaților. Creșterea numărului de persoane angajate în învățământul superior, în grupuri ocupaționale care de obicei nu necesită calificări superioare și reducerea numărului de persoane specifice acestor calificări demonstrează în mod clar apariția tendințelor de subutilizare a capitalului uman și a tendinței de supra-educație. 

În acest context, considerăm că realizarea unei piețe a muncii care să funcționeze eficient este o prioritate a programelor de reformă economică. Acesta este un proces complex și inerent îndelungat, care implică maturizarea tuturor componentelor sale economice, legislative și instituționale. Inerția și rezistența vechiului sistem economic, pe de-o parte, și lipsa de coerență și orizont a măsurilor de reformă, comportamentul anti economic și irațional, pe de altă parte, au dus la efecte de destabilizare și dezechilibrare asupra pieței muncii. 

Evoluția ocupării forței de muncă a fost influențată de fluxul de investiții străine care a generat noi locuri de muncă. 

•  Situația tinerilor în sistemul de învățământ superior

Necesitatea de a dezvolta un ghid politic al învățământului superior pentru a armoniza curriculumul educațional și activitățile didactice conținut la nevoile economiei de piață și ale sistemului socio-economic în general, pentru a pregăti eficient forța de muncă pentru sarcina pe care va trebui să o îndeplinească, pare a fi din ce în ce mai evidentă.

În acest sens, urmărirea pe termen lung a următoarelor aspecte impune ca fiind din ce în ce mai valoroase:

• proiectarea de programe de identificare a nevoilor forței de muncă, atât la nivel național (macroeconomic), cât și la nivel de economie locală;
• identificarea primului loc de muncă al absolvenților;
• studierea gradului particular de utilizare a cunoștințelor și competențelor dobândite în școală, în domeniile de activitate ale agenților economici și ale diferitelor tipuri de instituții guvernamentale și neguvernamentale;
• studierea efectelor sistemului antreprenorial asupra activităților mai eficiente ale universităților și implicit rolul tinerilor în sistemul antreprenorial și efectele acestui sistem asupra tinerilor.

În contextul globalizării, România nu este singura țară care se confruntă cu provocări majore în domeniul gestionării migrației forței de muncă înalt calificate. Mai mult, experiența altor țări în acest domeniu poate constitui o bună sursă de inspirație pentru factorii de decizie din țara noastră. Măsurile internaționale pentru atragerea și reținerea capitalului uman în general, a oamenilor de știință în special, sunt foarte variate. Una dintre principalele strategii utilizate pentru atragerea și reținerea capitalului uman constă în creșterea investițiilor în domeniul cercetării, respectiv, în alocarea de resurse suplimentare pentru dotarea tehnică și materială a remunerării institutelor și a cercetătorilor.

În plus, unele state membre ale UE au implementat o serie de programe pentru repatrierea cercetătorilor postdoctorali și a altor cercetători valoroși. 

Transferul de know-how poate fi realizat și prin alte mijloace. Una dintre ele constă în organizarea “diasporei științifice” și facilitarea contactelor între intelectualii care lucrează în țară și în străinătate. 

Alte modalități de acțiune pot include: colaborarea intelectualilor din diaspora în proiecte care se desfășoară în țara lor de origine, schimbul de experiență la conferințe, simpozioane și alte evenimente științifice care implică atât specialiști din țară, cât și din străinătate, etc. 

Metode de recrutare a tinerilor

Importanța creșterii competitivității la nivel internațional determină necesitatea orientării preocupărilor cadrelor didactice prin participarea la proiecte internaționale de cercetare. Tinerii ar putea fi atât de atrași de posibilitatea unor astfel de cooperări, și astfel ar putea rezulta o modalitate de a contracara și preveni într-o anumită măsură fenomenul de “exod al creierelor” către țările dezvoltate sau alte domenii de activitate. Preocupările sistemului universitar românesc în această direcție sunt încă destul de scăzute. De asemenea, este apreciată necesitatea amplificării preocupării dezvoltării colaborărilor cu echipe străine, ca premisă absolut necesară pentru participarea la proiecte internaționale. Programele naționale de finanțare pot lua în considerare premii pentru participanții la programele-cadru ale UE, deoarece participarea în sine implică o anumită performanță.

2. 2. Caracteristicile globale ale pieței muncii

Analiza pieței muncii a evidențiat următoarele aspecte: România se confruntă cu o criză pe termen lung a ocupării forței de muncă, din cauza declinului economic și a creșterii economice nesustenabile, care contribuie la o creștere a conflictelor ce amenință coeziunea socială și al căror impact economic și social pe termen lung nu a fost încă evaluat corespunzător.

Principalii indicatori ai crizei sunt:

• scăderea ocupării forței de muncă;
• lipsa siguranței muncii, creșterea sub-ocupării forței de muncă. 
• declinul brusc al industriei, în special al producției, a afectat semnificativ ocuparea forței de muncă în aceste ramuri; 

Schimbările structurale menționate sunt deosebit de semnificative, deoarece sunt contrare tendinței și ritmului înregistrat pentru populația totală angajată.

Creșterea numărului de angajați cu studii superioare în grupe ocupaționale, care de obicei nu necesită calificări superioare demonstrează clar apariția tendințelor de subutilizare a capitalului uman și a tendințelor supra-educaționale. În acest context, se consideră că realizarea unei piețe a muncii care să funcționeze eficient este o prioritate a programelor de reformă economică. Acesta este un proces complex și de lungă durată, care presupune maturizarea componentelor sale economice, legislative și instituționale. 

Inerția și rezistența vechiului sistem economic, pe de-o parte, și lipsa de coerență și orizont a măsurilor de reformă, au adăugat comportamente antieconomice și iraționale, pe de altă parte, au generat unele elemente de tensiune, cu efecte destabilizatoare și dezechilibratoare asupra pieței muncii.

Potrivit specialiștilor, printre principalele coordonate pe baza cărora funcționează piața muncii se numără următoarele:

• reducerea și perfecționarea ocupării forței de muncă, erodarea securității muncii și a protecției sociale;
• o scădere a numărului celor de vârstă activă și care se află în proces de pregătire și formare;
• scăderea ocupării forței de muncă este însoțită de procesul de precaritate a ocupării forței de muncă caracterizat prin apariția și răspândirea formelor atipice de ocupare a forței de muncă;
• diversificarea structurii ocupaționale (ocuparea forței de muncă) și a surselor de venit;
• din punct de vedere funcțional, piața muncii se confruntă cu rigidități și blocaje determinate de factori demografici, educaționali, profesionali și sociali;

.

Politicile de învățământ superior

Modelul planificat de politică a învățământului superior își propune să înceapă astăzi pregătirea unei forțe de muncă înalt calificate care se preconizează că va fi necesară pentru următorii patru până la șase ani, sau chiar mai mult, în funcție de ciclul educațional. Pe de altă parte, chiar și în companiile relativ stabile sau unde tendințele pe termen lung sunt stabile, astfel de prognoze corespund rar realității, iar pe măsură ce te îndepărtezi mai mult de momentul calculului, marja de eroare crește. Indiferent de declarațiile cu caracter politic și/sau populist, o prognoză a ocupării forței de muncă în resurse umane în următorul deceniu este extrem de dificil de realizat în România în acest moment. Și chiar dacă o astfel de prognoză este fezabilă, există puține șanse de a adapta politicile educaționale la cererea viitoare a resurselor umane. Apreciem că evoluția cererii de servicii de învățământ superior și, pe această bază, a “producției” de locuri de muncă, este insuficient sau deloc corelată cu nevoia de dezvoltare a specialiștilor din învățământul superior în economie și, în general, în societate. Dimpotrivă, pe măsură ce cererea de forță de muncă este restricționată, cu atât presiunea asupra sistemului de învățământ crește mai mult în general și asupra învățământului superior, în special. 

În primii ani de după revoluție, s-a observat că o bună parte din “presiunea” sistemului economic asupra sistemului educațional se datora inerției fostului sistem economic și social. 

În prezent, însă, este evident că această inerție nu mai poate fi considerată un factor semnificativ în determinarea dezvoltării educației. Mai mult, faptul că, deocamdată, dezvoltarea în producția forței de muncă înalt calificate este mai degrabă determinată – în volum și structură – de cererea privată, decât de politicile de finanțare publică, indică faptul că este vorba mai degrabă de o presiune a populației. Desigur, învățământul superior răspunde la această presiune și, uneori, o face chiar și împotriva politicilor educaționale și aplicând, la rândul lor, o presiune suplimentară în afara celei politice, exercitată direct de oameni – asupra politicilor educaționale. În cele din urmă, înseamnă că există categorii semnificative de persoane dispuse să aloce o parte semnificativă din bugetul familiei pentru costurile educației copiilor lor. Iar această presiune pentru învățământul superior nu a fost afectată, ci, dimpotrivă, a fost întărită de constrângerile pieței muncii. În acest caz, avem de-a face, pe de o parte, cu o anumită tradiție culturală care face din prestigiul ocupației o caracteristică la fel de importantă – uneori chiar mai importantă – ca venitul, iar pe de altă parte, în domeniul prestigiului, ocupațiile care necesită studii superioare au o reputație mai mare decât cele care nu necesită studii superioare. În al doilea rând, învățământul superior este, pentru clasa de mijloc românească, o componentă importantă a statutului social. Chiar dacă această clasă începe să se definească din ce în ce mai mult și chiar să se definească în termeni de venit și caracteristici de consum, nivelul de educație continuă să rămână un element important de prestigiu

Politica de creștere a ocupării forței de muncă

După cum se știe și se recunoaște, sursele demografice de creștere calitativă a resurselor umane sunt limitate. 

Evoluția ocupării forței de muncă a fost influențată în țara noastră de mai mulți factori. Pe de-o parte, fluxul de investiții străine a generat noi locuri de muncă. Se așteaptă ca întreprinderile mici și mijlocii să aibă și ele o contribuție pozitivă la creșterea ocupării forței de muncă. Pe de altă parte, continuarea procesului de restructurare și privatizare a pus presiune pe ocuparea forței de muncă, generând noi concedieri. De asemenea, în ciuda creșterii economice relativ ridicate, piața muncii a rămas tensionată, în principal din cauza structurii de vârstă și ocupație a șomerilor, care corespunde doar marginal tendințelor economice. 

Putem considera că, cooperarea dintre universități și sectoarele economice și non-economice prin programe europene contribuie la o îmbunătățire majoră a procesului educațional în universități, o îmbunătățire majoră a informării studenților, profesorilor și a altor beneficiari români și a calității învățării, muncii și cercetării. 

Comunicarea deschisă, permanentă și activă între universitate și societate (deschiderea universităților la problemele societății civile se va baza pe: elaborarea planurilor strategice; minimizarea barierelor birocratice). Astfel, relațiile de cooperare internațională au devenit parte a politicilor de învățământ superior pentru o perioadă lungă și medie.

Knight J., (2008), Higher Education in Turmoil, The Changing World of Internationalization, Global Perspectives on Higher Education, vol. 13, Sense Publishers.

Rizzo S., Cappellaro F., Ruiz-Checa J.R., Cristini V., (2015), Sustainable design strategies and technologies for a green space for students at Terracini Campus, UNIBO, Environmental Engineering and Management Journal, 14, 1771-1777. 

Teodosiu C., Alexandrescu I., (2003), The Romanian Scenario Workshop Report, Improving Interaction between NGOs, Universities, and Science Shops: 

Experiences and Expectations, Denmark, On line at: http://eeagrants.org/Events-calendar/Together-for-the-environment-EEA-and-Norway-Grants-for-environmental-education.

Wadhwa R., (2016), New phase of internationalization of higher education and institutional change, Higher Education for the Future, 3, 227–246.

ABOUT

• Madlena Nen, Education MBA Program Director,ASE|BBS